Afișare de la 1 până la 17 din 17 comentariu(i) primit(e).
Zonă foarte frumoasă. Peștera este și ea frumoasă, dar neamenajată. Merită să ai o lanternă frontală pentru a explora puțin.
Asta e o peșteră neamenajată, neiluminată. Aveți nevoie de o lanternă, cea din telefon e cam ineficientă. Lungimea totală: aproximativ 30-50 de metri. Diverse formațiuni specifice (stalactite și stalagmite). Pereții sunt scriși pe alocuri, diverse săpături fără sens. Am avut ocazia să văd o salamandră de foc, dar nu și lilieci. Drumul până la peșteră e puțin anevoios mai ales după ploaie și se face pe jos, fiind la aproximativ 500 de metri de șoseaua asfaltată.
Destul de greu de găsit ca și localizare, dar merită efortul de a o vizita.
Peștera în sine este frumoasă, dar nu este îngrijită, nefiind administrată permanent. Ar merita o semnalizare mai evidentă și o amenajare a intrării (am găsit gunoaie și alte cele, de la utilizarea ca toaletă 😑). Are un potențial nevalorificat.
Nu avem o parcare amenajată, accesul la cele 2 peșteri se face greu pe o potecă. Aici există un singur panou cu detalii. Lipsesc coșurile de gunoi. Pentru cei care ajung, liliecii pot fi observați în peștera mare (puțin mai sus de peștera mică). Este necesară o lanternă pentru a lumina mai bine (lanterna telefonului nu ajută). Pentru peștera în sine 5*. Pentru implicarea persoanelor responsabile de amenajarea locului 1*.
Zonă minunată, neafectată de poluare, o recomand celor care caută liniște, celor care vor să se întoarcă la normalitate, la calm, la natură...!
Accesul din drumul Moieciu de Jos către Peștera. Aproximativ 400 m pe un drum forestier, apoi un scurt urcuș (destul de abrupt și alunecos, nu veți putea urca cu încălțăminte de oraș). Peștera nu este amenajată pentru vizitare.
Frumos, în liniștea deplină, se aud liliecii venind din galerii.
Păcat de oamenii care aruncă gunoaie în interior și în jur, păcat mare.
Peștera este interesantă, dar neamenajată și plină de mizerie. Păcat.
Un loc izolat cu priveliști frumoase și o peșteră accesibilă liber.
Acesta este o peșteră neamenajată. Găzduiește lilieci, am văzut câțiva. Dacă nu ai surse de lumină, nu poți vizita în interior, mai bine pentru lilieci. Nu este foarte rece, noi am mers aproximativ 100m, am trecut de prima cameră. Este foarte mult noroi pe jos. De la drumul asfaltat unde este marcată peștera se merge foarte puțin, dar peisajul este superb.
- Zona total neamenajată pentru a primi vizitatorii. Această peșteră este destinată exploratorilor și am văzut că și animalelor. La intrare seamănă cu o toaletă publică.
+ Peisaj superb.
Peștera nu este amenajată. Se ajunge ușor, dinspre pensiunea Peștera, dar și pe drumul din dreapta bisericii. Peisajul este de un pitoresc desăvârșit.
Translation: Peștera nu este amenajată. Este ușor accesibilă, venind de la pensiunea Peștera sau de pe drumul de la dreapta bisericii. Peisajul este absolut pitoresc.
Rezervație sau monument al naturii. Dacă vă pasionează peșterile naturale sau liliecii, merită o vizită. Drumul până aici e foarte frumos dar greu. Dacă nu, atunci ar fi bine să o lăsați așa cum e, pentru a proteja cât mai bine mediul natural și liliecii de aici!
Am fost cu puștii! A fost super! Mulți lilieci zburători care ciripeau pe-acolo!
Neîngrijit, noroi pe jos, nevoie de lumină bună. Perfect
În documentele mai vechi, era cunoscută sub numele de "Peștera Badichii", iar între anii 1957-1958 s-au desfășurat cercetări biospeologice realizate de Institutul din București. Cu o suprafață de 4,8 hectare, face parte din zona de protecție a Parcului "Piatra Craiului" și găzduiește specii rare de lilieci. Se află pe platoul Branului (se ajunge la ea pe drumul Moeciu - Bran), la o altitudine de 950 de metri și are o lungime de 162 de metri. Drumul de la stradă la peșteră este alunecos, peștera nefiind amenajată, iar vizitarea ei necesită echipament adecvat (într-un moment dat, se merge pe brânci, printre cotloane) și o lanternă bună (nu vă bazati pe telefon). La intrare, este prezenta murdăria umană, iar în interiorul peșterii vă puteți păta cu argilă și excremente de lilieci.
